un omagiu pt michael jackson

iulie 4, 2009 at 7:25 pm (de'ale mele...)

earth songpoate un omagiu poate ca nu…un articol scris despre o persoana care i-am ascultat melodiile din adolescenta si pana in ziua de azi.O persoana pt care imi pare rau ca a murit si care mereu va fi in inima mea…si care merita tot respectul din lume! Indiferent de vorbele care s-au spus…indiferent ce de a fost..star sau pedofil..orice..

o melodie care merita ascultata si merita vazut videoclipul……..

Reclame

Legătură permanentă Un comentariu

STOP GLOBAL WARMING…

iunie 2, 2009 at 4:18 pm (de'ale mele...)

 

 

SPRE PAREREA MEA DE RAU..NU AM NIMIC DE OBIECTAT.INTERESANT CLIP…MERITA VAZUT!

Legătură permanentă Un comentariu

SONDAJ PENTRU TOATI LUMILI…

iunie 2, 2009 at 11:24 am (de'ale mele...)

Legătură permanentă Lasă un comentariu

nashpa…

iunie 2, 2009 at 11:16 am (de'ale mele...)

Ma fratele meu…….am facut un sondaj acilea…cu cat de mult iti place sa citesti…si la f putin..iese mai bn de 50 %…ma fratilor?chiar nu va place sa cititi?nu serios acuma?

da la urma urmei..nici MIE nu imi place…dc?nush..

e CALDDDDDDD afara de-aia!!!!

V-am pupat..si pana la urma..cititi si voi astia care va place sa cititi si pt mn..ca mie imi este LENE…

Legătură permanentă 2 comentarii

ceeeeeeee deeeeeeee plictiiiiiisealaa

iunie 2, 2009 at 11:11 am (de'ale mele...)

vai!si cand ma gandesc ca am 5 examene sau cate dracu sunt…sociologie,engleza,economie,cultura si promovare..ma ia draciiiiiii!!!

si stau aproape in fiecare zi si scriu de zor..de parca nu se mai termina tematicile la examenele astea care le dau in Brancoveanu..si am atat de mult de scris la sociologie..sunt  53 de puncte…:|:|:|…numai rezist:(..de dimineatza pana seara..scriu si tot scriu (bine..tastez)..si parca nu se mai termina..da ce Dzeu o vrea profu cu atatea puncte nush…

Ma!..ala care mai zice ca nu se face carte la Brancoveanu..ii zic eo…mai pupa-l pe Brancoveanu mult in cur..si ai sa vezi cum se invatza la Brancoveanu…sau poate ca imi fac eo prea multe griji pt examenele astea..

Da’ oricum…se preda mult..si se cere mult la examene…

Mie imi place…pe bune de nu! E un viitor in fatza…

Legătură permanentă Un comentariu

Sociologie..

iunie 2, 2009 at 11:02 am (Facultate)

  1. Obiectul si definirea sociologiei.

 

Ca orice alta stiinta, sociologia a fost mai intai pregatita ca problematica si viziune in cercetarile filozofice. Dar spre deosebire de stiintele naturii, care si-au dobandi indepdendenta fata de filozofie mai devreme, sociologia si-a gasit mai greu calea catre obtinerea statutului de stiinta (spre jumatatea secolului al XIX-lea).

In domeniul sociologiei se poate vorbi de o anticiparea unor rezultate la nivelul cunoasterii comune. Oamenii simplii s-au referit, in formularea opiniilor lor, la notiuni precum grupul, multimea, poporul, familia, biserica, ordinea, regulile, cuplul, viata de familie, educatia,etc., notiuni care vor fi supuse ulterior unor prelucrari riguroase si unor scheme explicative in demersurile specifice stiintei sociologice.

 

  1. Relatia sociologiei cu stiintele socio – umane.

 

Prin stiinte socio – umane intelegem acele discipline cu statut epistemologic propriu stiintelor care au ca obiect de cercetare societatea si omul.

 

a)      Sociologie si stiinta economica

 

stiinta economica studiaza, ca si sociologia, comportamentul uman (individual si de grup) in activitatea de alocare a resurselor limitate in vederea satisfacerii nevoilor nelimitate a societatii. Datorita faptului ca amandoua cerceteaa comportamentul uman se creeaza interferente care stau la baza unor discipline de granita (care pot fi socotite si ramuri ale sociologiei), precum si sociologia economica, sociologia comertului, sociologia muncii industriale.

 

b)      Sociologie si psihologie

 

psihologia cerceteaza fenomene interne, subiective, inobservabile, exprimate prin intermediul comportamentelor (activitatilor). Asadar, comportamentul, actele umane sunt numitorul comun al celor doua discipline pe care le comparam acum, cu diferenta ca sociologia este interesanta mai ales de comportamentul de grup. Ca domeniu interdisciplinar, psihologia sociala integreaza contributiile teoretice si metodologice ale psihologiei, sociologiei si ale altor stiinte, oferind stiintelor sociale modele de analiza si paradigme de interpretare fertilizate pentru acestea.

 

c)      Sociologie si antropologie

 

In ciuda porblematicii comune (studiul societatii omenesti), sociologia si antropologia sociala si culturala (etnologia) difera prin aria investigata. In timp ce etnologia studiaza societatile relativ omogene si reduse ca marine, considerate traditionale sau chiar primitive, lipsite de scriere, sociologia studiaza “societatile complexe, eterogene, considerate civilizate, industrializare, moderne”. In timp ce sociologia “alege ca metoda de lucru ancheta pe un esantion dintr-un ansamblu vast”, etnologia “permite operarea unor inventarieri descriptive complete ale culturilor de mici dimensiuni”.

 

d)      Sociologie si istorie.

 

 Istoria studiaza si ea comportamentul oamenilor in functionarea institutiilor, dar din perspectiva evolutiei lor in timp , in vreme ce sociologia este preocupata de comunitatile umane si institutiile sociale comtemporane cercetatorului.

 

  1. Sociologie stiintifica si sociologia spontana.

 

Principalele limite ale sociologiei spontane sunt:

 

  • Caracterul pasional, prin care intelegem faptul ca fiecare om are anumite interese, atractii si repulsii care pot vicia interpretarea unui fapt social;
  • Caracterul iluzoriu, intelegand prin aceasta faptul ca fiecare om impartaseste iluziile grupului de apartenenta, iluzii care, in cunoastere, duc la anumite deformari neacceptate de omul de stiinta.
  • Caracteriul contradictoriu. O contradictie frecventa in explicatiile rezultatelor obtinute de un popor de-a lungul timpului, care apare la nivelul simtului comun consta in presupunerea ca reusitele lui se datoreaza calitatilor acelui popor, in timp ce neimplinirile sunt puse pe seama intrigilor tesute in afara tarii.
  • Caracterul limitat. La nivelul simtului comun, relatiile sociale sunt apreciate din perspectiva experientei limitate a persoanei care face aprecierile, ca si cum aceasta ar dispune de o cunoastere exhaustiva a realitatii sociale.

 

  1. Caracteristicile sociologiei spontane.

 

Sociologia stiintifica. Ca stiinta factuala, si aici descoperim o prima caracteristica a acestei stiinte, sociologia isi asuma principiile (axiomele) fundamentele ale oricarei stiinte factuale, care sunt :

 

  • realitatea lumii supuse, adica asumarea credintei ca fenomenele cercetare sunt legate unele de altele prin relatii de tip cauzal si deci este posibila explicarea stiintifica a fenomenelor si anticiparea starilor viitoare si
  • convingerea ca lumea reala poate fi cercetata prin observatie stiintifica (care trebuie sa fie precisa, riguroasa, sistematica si obiectiva), comparabila cu observatia practicata in stiintele naturii.

O a doua caracteristica are in vedere functiile stiintei sociologice. Acestea sunt:

  • Functia expozitiva, de descriere, de prezentare a faptelor si proceselor sociale;
  • Functia explicativa, care consta in indicarea cauzelor care determina anumite efecte, a legii in raport de care fenomenul social supus explicatiei se arata ca o consecinta logica, a altor fenomene sociale aflate in raporturi de covarianta cu fenomenul supus explicatiei (de exemplu nivelul de bunastare si dimensiunea familiei);
  • Functia de optimizare a vietii sociale, care presupune mai intai o dimensiune critica, constand in judecarea critica a societatii supuse cercetarii si propunerea de solutii pe care autoritatile ar trebui sa le aplice pentru ameliorarea starilor de lucruri.
  • Functia aplicativa, care consta in utilizarea teoriilor sociologicin elaborarea politicilor sociale.

A treia caracteristica, consta in distinctia intre sociologia generala si ramurile aplicative ale sociologiei.

 

A patra caracteristica a sociologiei, apropiata de cea precedenta, se refera la orizontul de cuprindere a cercetarilor sociologie: orizontul teoretic si cel concret – empiric.

 

  1. Premise filozofice ale gandirii sociologice.

 

 

  1. Intemeietorii sociologiei (A. Comte, K. Marx, H. Spencer, E. Durkheim, M. Weber).

 

Numint initial stiinta pozitiva despre societate cu termenul introdus de Hobbes – fizica sociala, August Comte propune in cele din urma termenul de sociologie, care a sfarsit prin a se impune in nomenclatorul stiintelor. Analogia cu fizica se mentine insa, autorul impartind stiinta societatii in doua mari capitole : statistica sociala si dimanica sociala, prima ocupandu-se cu organizarea si functionarea societatii, cealalta studiind procesele de schimbare sociala.

De asemenea, ganditorul francez adera la modelul organicist, model cu traditie in istoria gandirii filozofice, de la Aristotel incepand, care se bazeaza pe paralelismul dintre ansamblul social si organizarea fiziologica. Dar in timp ce individul era comparat cu organul si societatea (statul, polisul) cu organismul, dela Comte, individul nu are realitate sociala, luat izolat este doar o abstractie, de aceea prima unitate sociala care justifica abalogia cu organul este familia.

Viziunea organicista a lui Comte un precursor al perspectivei functionaliste. Asa cum organele indeplineste in ansamblul organismului functii vitale in mentinerea echilibrului de ansamblu, la fel si unitatile sociale, institutiile mai ales, indeplinesc funtii care contrribuie la mentinerea echilibrului societatii.

Analizand realitatea sociala a sec al XIX-lea, Comte sesiseaza trecerea de la o societate militara si teocratica, la o societate industriala si stiintifica.

 

Herbert Spencer (1820 – 1903) este considerat primul mare sociolog britanic, intemeietor al paradigmei evolutioniste in sociologie. Multe din conceptele si modelele de cercetare sociologica pe care le-a propus sunt astazi bunuri de uz curent in sociologie, si putini din cei ce le intrebuinteaza astazi sunt constienti de paternitatea lor.

Spencer preia de la Comte distinctia intre statica si dinamica sociala precum si modelul organicist de societate, fiind considerat astazi adevarul intemeietor al perspectivei organiciste in sociologie. Corespunzator organelor proprii unui organism, in societate descoperim o serie de institurtii, precum familia, religia, educatia, statul si economia. Analizele efectuale de Spencer acestor institutii fac din acest autor un precursor al teoriei sistematice despre societate.

 

Karl Marx (1818 – 1923), desi nu s-a numit niciodata sociolog, el recunoscandu-se mai degraba ca economis, totusi analizele societatii si explicatiile date functionarii si dinamicii vietii sociale indreptatesc incadrarea lui in randul intemeietorilor sociologi si chiar a unei perspective actuale si astazi in sociologie – perspectiva conflictualista. Societatea este explicata prin intermediul unei grile interpretative deterministe, conform careia factorii in ultima instanta determinati in societate sunt factori economici (modul de productie al bunurilor necesare vietii) care se reflecta in procesele de stratificare sociala (structura sociala), care la randul lor determina viata politica si aparatul de stat, considerate de autor componente ale suprastructurii, alaturi de institutiile vietii religioase si culturale ale unei societati.

 

Max Weber (184 – 1920) nu a fost numai sociolog, ci si filozof (cu contributii insemnate in epistemologia stiintelor sociale), istoric si economist. Se afla in polemica atat cu Marx, in teoria asupra claselor sociale sau cea asupra determinismului social, cat si cu Durkheim si orice sociologie de inspiratie pozitivista care tind sa nege individul ca principiu al vietii sociale si care totodata interzic sociologiei apelul la metode de cercetare altele decat cele ce se regasesc si in stiintele naturii (observarea, experimentul, masurarea, etc). In conceptia lui Weber, cand sociologul aplica metoda comprehensiva nu mai considera fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare, a influentelor ce actioneaza asupra oamenilor. Weber nu substantializeaza societatea, cum face Durkheim, pentru a o ridica la randul de realitate superioara (traditia aristitelica), ci considera actiunea sociala ca produs al deciziilor luate de indivizi care dau ei insisi sens actiunii lor.

Analiza comprehensiva, considera Weber, trebuie intregita de analiza cauzala.

 

7. Orientări teoretice contemporane în sociologie: evoluţionismul, funcţionalismul, conflictualismul, interacţionalismul.

 

 

Legătură permanentă Un comentariu

well well well…Tematica engleza >:P…

iunie 1, 2009 at 8:14 pm (Facultate)

1. description of Braila – descriere a brailei

2. A Tourist Destination – O destinatie turistica

3. Ecology. Save the Trees. Ecologie.Salvati copacii (Tema asta am mai avut-o si pe primul semestru :D).

4. The computer. Good or Bad? – Computerul. Bun sau rau? (Tema facuta la fel, pe primul semestru).

5. Braila’s Parks. Improve thei image. – Parcurile din Braila.Improvizeaza-le imaginea.

6. The new generation. Trends – Noua generatie. Trenduri

7. The Romanian Language. Promote It Abroad. – Limba romana. Promoveaza-o in strainatate. (cum dracu sa o promovez, cand toti straini stiu CAT DE CIORDITORI SUNTEM)..

8. The English Language. Promote It in Romania – Limba engleza. Promoveaza-o in Romania (nu cred ca mai trebe promovata ca se invatza asta fortat deja de la gradinita).

9. The Danube. Benefits. – Dunarea. Benefici (Sg beneficiu se numeste  ” Pestele” )..

10. Promote different Sports in Braila – Promoveaza diferite sporturi in Braila (inafara de caiac canoe nu cred ca o sa pasioneze pe cnva..si bninteles inotul)

11. The Beggars. Solve their Problems (ce e Beggars in primu rand???nici macar un dictionar online englez – roman nu a auzit de cuvantu asta)

12. Braila’s Big Market. Organization. – Marele Market al Braila.Organizatie. (mda…e Carrefour..si la organizatie ce dracu sa scriu??)

13. The Royal Street. Interest Points. – Strada Republici (ca aia e Royal Street, draga!!!). Punctele interesante (aa gata stiu!! Magazinele doamna!ce altceva sa fie?Avem tuneluri pe sub Republiciiii?stie carevaaaaaaaaa???)

14. Tourism in Braila – Turismul in Braila (in primu rand, are cineva ceva ce sa vada in Braila?Nu, serios acuma?!Chiar are??)

15. The Organisation of Kindergartens in Braila – Organizarea de gradinite din Braila (Ma! Cred ca se refera la cum se organizeaza in gradinite serbarile sau eo stiu..organizarile astea pe care le face gradinita pt copii..eu stiu..ii duce la gradina zoologica..la plimbare pa-n parc…dracu sa-i „chieptene”..sau s-o „cheptene” 😀 STIM NOI PE CN!!!!)

16. The Organization of ( PROSTITUTION) Vocational Schools in Braila: Nurses & Computer Repairers…

Legătură permanentă Un comentariu

Un sondaj….

iunie 1, 2009 at 11:29 am (de'ale mele...)

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Tematica exam de Economie actualizata

iunie 1, 2009 at 10:24 am (Facultate)

Tematica de examen la disciplina TEORII SI DOCTRINE ECONOMICE

 

  1. 1.      Ce reprezinta stiinta economica.

 

Stiinta economica consta din ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecatile de valoare aspura acestora, precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare, gestionare si de stimulare a activitatilor economice.

 

  1. 2.      Legea raritatii resurselor.

 

Legea raritatii – consta in aceea ca volumul, structurile si calitatea resurselor economice si ale bunurilor se modifica mai incet decat volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane. Deci, resursele sunt relativ limitate, rare in raport cu nevoile.

 

  1. 3.      Nevoile. Definire, clasificare, trasaturi.

 

Nevoile (trebuintele) umane constau din doleantele, resimtirile, asteptarile oamenilor de a avea, de a fi, de a stii, de a crede, respective de a-si insusi bunuri, toate acestea devenind nevoi effective in functie de gradul dezvoltarii economice la un moment dat, precum si de nivelul de cultura si civilizatie al popoarelor indivizilor.

 

Astfel, in functie de cele trei dimensiuni ale fiintei umane, nevoile se grupeaza in : fiziologice (somatice), sociale si rational – afective.

Nevoile fiziologice – sunt primele resimtite de oameni si sunt inerente fiecaruia dintre ei.

Nevoile sociale, de grup – sunt cele resimtite de oameni, ca mambri ai diferitelor socio – grupuri si care pot fi satisfacute numai prin actiunea lor conjugata.

Nevoile rationale, spiritual psihologice – decurg din trasaturile interioare ale oamenilor si devin deosebit de importante pe masura progresului  in instructie, in relatiile morale, ele presupunand rationalitate, gandire elevata si viata spirituala superioara.

 

In functie de gradul de complexitate al acestora, nevoile pot fi de baza sau inferioare (cele fiziologice) si complexe sau superioare ( cele legate de educatie, cultura, etc).

 

Nevoile umane, se caracterizeaza prin mai multe trasaturi:

a)      sunt nelimitate ca numar, in sensul ca, pe masura satisfacerii unora apar alte trebuinte;

b)      sunt limitate in capacitate. Satisfacea unei nevoi presupune consumarea unei cantitati date dintr-un bun sau serviciu;

c)      sunt concurente. Aceasta presupune ca unele nevoi se extind in detrimetrul altora, se inlocuiesc, se substituie intre ele;

d)      sunt complementare, adica evolueaza in sensuri identice. Aceasta presupune existenta unor mijloace care sprijina satisfacerea anumitor nevoi.

e)      Se sting momentan prin satisfacere. Numai viciul antreneaza noi si noi consumuri de bunuri prin satisfacerea lui. Dar nevoile satisfacute nu intarzie sa renasca in timp, cu periodicitati diferite; ele se fixeaza in obiceiuri si traditii de consum.

 

  1. 4.      Bunurile, Definitie, clasificare, trasaturi.
  2. 5.      Resursele economice. Definiţie, clasificare, trăsături.
  3. 6.      Şcoli şi curente de gândire economică.
  4. 7.      Principalele şcoli de gândire economică.
  5. 8.      Liberalism vs. Protectionalism.
  6. 9.      Diviziunea internaţională a muncii.

10.  Teoria avantajului comparativ absolut şi teoria avantajului comparativ relativ.

11.  Diviziunea socială a muncii.

12.  Utilitatea. Definire, clasificare (tehnică economică, cardinală, ordinală,

marginală, legea utilităţii marginale).

 

UTILITATEA – desemneaza proprietetea anumitor bunuri si acte umane de-a indeplini una sau alta din trebuintele indivizilor, de-a servi la cresterea si intretinerea bunastarii acestora.

UTILITATEA – exprima satisfactia pe care o obtine un consumator dar prin folosirea unei cantitati (doze) determinate dintr-un bun economic in conditii date de loc si timp.

UTILITATEA ECONOMICA – exprima satisfactia pe care o obtine un consumator dat prin folosirea unei cantitati(doze) determinate dintr-un bun economic in contidii date de loc si timp.

UTILITATEA TOTALA – exprima satisfactia totala pe care o persoana o resimte in urma consumului unor cantitati(doze) succesive dintr-un bun sau bunuri diferite intr-o perioada data. Ea se calculeaza ca un produs intre utilitatile unitare si cantitatile consumate de indivizi.

UTILITATEA MARGINALA – masoara satisfactia, pretuirea pe care un consumator dat o acorda ultimei cantitati consumate dintr-un bun economic;sporul utilitatii(satisfactiei) totale resimtite prin consumul(detinerea) unei cantitati suplimentare dintr-un bun economic.

LEGEA UNITATII MARGINALE DESCRESCÂNDE – aceasta lege reflecta de fapt legatura specifica dintre gandul de satisfacere a nevoilor si cantitatea consumata dintr-un bun.

 

 

13.  Cererea. Definire.Legea generală a cererii(condiţiile cererii).Factorii de influenţă şi grafic.

 

CEREREA – reprezinta cantitatea maxima dintr-o marfa dorita si care poate fi cumparata la un anumit nivel al pretului, intr-o perioada determinata de timp.

 

CONDITIILE CERERII

  • Cantitatea maxima dintr-un bun care, la un anumit nivel al pretului, este dorita si poate fi cumparata
  • Pretul maxim ce poate fi achitat pentru cumpararea unei anumite cantitati dintr-un bun dorit

 

In functie de natura bunurilor cefac obiectul cererii se disting:

 

  • Cerere de bunuri substituite
  • Cerere de bunuri complementare
  • Cerere derivata

LEGEA GENERALA A  CERERII – exprima raportul de cauzalitate dintre modificarea pretului unitar al unui bun si schimbarea cantitatii cerute, acestea fiind corelate negativ.

 

 

 

 

 

 

 

FACTORII CERERII

 

  • Modificarea veniturilor consumatorilor. Daca veniturile consumatorilor cresc ei vor cumpara mai multe bunuri, iar daca veniturile lor scad vor cumpara mai putine bunuri.
  • Modificarea preturilor celorlalte bunuri. In cazul bunurilor substituibile, cresterea pretului unui bun va determina cresterea cererii celuilalt bun si invers(relatie directa, pozitiva).
  • Preferintele consumatorului. O evolutie favorabila a acestora pentru diverse categorii de bunuri va determina o crestere a cererii la acele bunuri, iar o evolutie nefavorabila o diminuare a cererii.
  • Structura populatiei (varsta, sex, medii de provenienta, categorii socio – profesionale, venituri) poate influenta dinamica cererii pentru diverse categorii de bunuri.
  • Politica de creditare influenteaza cererea la bunurile de folosinta indelungata(masini, case, terenuri). Dupa cum se stie,facilitatile de acordare a creditelor vor mari cererea consumatorilor la aceste categorii de bunuri.

 

14.  Oferta. Definiţie. Legea generală a ofertei.

 

OFERTA –  se defineste ca fiind cantitatea maxima dintr-un bun economic pe care un vanzator intentioneaza sa o vanda la un anumit nivel al pretului, intr-o perioada determinata de timp.

 

Conditiile ofertei:

 

a)      Tehnologiile de fabricatie. Daca prin promovarea unor tehnologii mai performante costurile de productie si desfacere scad, atunci posibilitatile de crestere a ofertei vor fi mai mari;

b)      Costul inputurilor/pretul factorilor de productie. Cand pretul factorilor de productie cresc, posibilitatile agentiilor economici de-a produce si de-a oferi mai mult pe piata se vor diminua, iar o scadere a acestora va determina o crestere a ofertei;

c)      Numarul ofertantilor. Intre evolutia numarului de ofertanti si cea a ofertei de piata exista o relatie directa, pozitiva.

d)      Conditiile naturale. Evolutia favorabila sau nefavorabila a acestora influenteaza indeosebi oferta bunurilor provenite din agricultura, industria extrativa, a serviciilor turistice;

e)      Preturile bunurilor corelate. Aceste bunuri se impart in urmatoarele categorii:

  • Bunuri cu rol de inlocuitori in productie pot avea destinatii diferite, dar inglobeaza aceiasi factori de productie (de exemplu, graul si porumbul);
  • Bunuri complementare in productie (care se produc impreuna).

f)        Asteptarile privind conditiile pietei. Anticiparile privind o crestere a costurilor si implicit a preturilor vor determina o crestere a ofertei prezentate si invers.

 

Caracterul complex al ofertei este determinat de multiplele ei forme de manifestare, generate de natura bunurilor supuse vanzarii pe piata:

 

a)      Oferta de bunuri independente (mobila, confectii, alimente);

b)      Oferta complementara, cand din productia unor bunuri principale rezulta unele bunuri secundare;

c)      Oferta mixta, cand mai multe bunuri oferite satisfac aceeasi cerere.

 

LEGEA GENERALA A OFERTEI – reflecta raportul de cauzalitate ce se stabileste intre modificarea pretului si cea a cantitatii oferite, iar reducerea pretului o scadere a cantitatii oferite, prin urmare, intre cele doua componente se stabileste o relatie directa, pozitiva

 

15.  Factorii de producţie.

 

FACTORII DE PRODUCTIE – constau din potentialul de resurse economice atrase efectiv in circuitul economic.

Factorii de productie se grupeaza in:

  1. I.                   Factori de productie de baza (fundamentali) care cuprind:

–         Factorii originali sau primari (munca, pamantul);

–         Factorii derivati (capitalul);

  1. II.                Neofactori

 

a)      MUNCA – in calitate de factor de productie, este o activitate specific umana fiyica si/sau intekectuala, prin care oamenii isi folosesc aptitudinile si experienta, utilizand si instrumentele de productie corespunzatoare, in scopul asigurarii bunurilor necesare satisfacerii trebuintelor lor imediate si de perspectiva.

b)      NATURA – reprezinta ansamblul elementelor la care oamenii fac apel pentru a produce, ele fiind adaptate nevoilor umane prin munca.

c) CAPITALUL – consta din ansamblul bunurilor produse si folosite pentru obtinerea altor bunuri materiale si servicii destinate vanzarii cu avantaj economic, cu profit.

Capitalul factor de productie are mai degraba sensul de capital lucrativ, decat capital productiv, intr-ucat este utilizat pentru a aduce profit si din alte domenii de activitate, nu numai din productie.

Capitalul are in prezent o structura tehnica si materiala foerte eterogena. Dupa felul sau de consum si de inlocuire a componentelor sale , capitalul se imparte im capital fix si capital circulant.

d) CAPITALUL FIX – reprezinta acea parte a capitalului tehnic care participa la mai multe procese economice, se consuma treptat, parte cu parte si se inlocuieste periodic atunci cand este consumat integral sau cand este uzat moral.

UZURA FIZICA – reprezinta pierderea treptata a proprietatilor sale tehnice si economice de functionare, ca urmare a folosirii in productie si/ sau actiunii factorilor naturali

UZURA MORALA – consta in pierderea unei parti a pretului de achizitie a capitalului fic, a valorii lui, ca urmare a scoaterii din functiune inainte de termenul prevazut in proiectul de fabricatie, adica inainte de a se amortiza complet.

 

 

16.  Piaţa. Definiţie. Clasificare.

 

In economia contemporana, piata reprezinta institutia principala in jurul careia graviteaza viata economica, constituind in acelasi timp si cel mai bun mecanism de reglare economica.

Totusi, se poate spune ca piata reprezinta:

–         spatiul economic, mai mult sau mai putin abstract, in care se intalnesc, mai mult sau mai putin direct, producatorii si cumparatorii (sau intermediarii acestora), actionand din interes econimic;

–         locul de manifestare a concurentei intre agentii economici cu diverse interese;

–         ansamblul mijloacelor de comunicare prin care producatorii si cumparatorii se informeaza reciproc de ceea ce dispun, de ceea ce au nevoie, a cantitatilor si a preturilor;

–         locul de intalnire (direct sau indirect) a dorintelor producatorilor cu dorintele cumparatorilor;

–         totalitatea relatiilor de vanzare – cumparare in legatura cu spatiul economic in care au loc.

 

Principalele criterii de clasificare a pietelor si formelor de piata sunt:

 

a)      in functie de natura economica a bunurilor ce fac obiectul tranzactiei:

–         piata prodfactorilor (piata muncii, piata resurselor naturale, piata pamantului, piata capitalului, piata informatiei, piata serviciilor manageriale, etc);

–         piata satisfactorilor ( bunuri corporale de folosinta zilnica, bunuri de folosinta indelungata, servicii de consum personal).

 

b)      dupa forma bunurilor schimbate:

–         piete omogene;

–         piete eterogene.

 

c)      avand in vedere cadrul geografic de desfasurare:

–         piete locale;

–         piete regionale;

–         piete internationale;

–         piata mondiala.

d)      tinand cont de raportul dintre cererea si oferta bunurilor:

–         piata vanzatorului (absorbtia), in care cererea este mai mare decat oferta;

–         piata cumparatorului (presiunea), in care oferta este mai mare decat cererea.

e)      dupa volumul tranzactiilor derulate:

–         piete dispersate ( descentralizate, en detail, cu amanuntul), in care bunurile se vand  in parti mici unor cumparatori atomizati;

–         piete concentrate (centralizate, en gros, cu ridicata), in care bunurile se vand in partizi mari (pietele bursiere) unor cumparatori molecularizati care pot afecta in mod considerabil, prin fortaeconomica pe care o au, volumul tranzactiilor de pe piata.

f)        in functie de forta economica a participantiilor:

–         piete atomizate, in care agentii economici sunt “primitori de preturi”, fiind numerosi si cu forta economica redusa, neputand influenta piata in mod unilateral;

–         piete molecularizate, in care agentii economici sunt “creatori, cautatori de preturi”, fiind putini, dar cu forta economica puternica, putand influenta poata in mod unilateral.

g)      dupa modul de acces pe piata”

–         piete libere, in care accesul nu este restrictionat;

–         piete reglementate, in care agentii ofertei, in special, au acces doar daca indeplinesc anumite conditii impuse de legiuitor;

–         piete intermediare, in care au acces doar anumite persoane abilitate(brokerii,dealerii).

 

h)      in raport de gradul de informare a agentiilor economici:
– piete transparente, in care mecanismul de functionare si variabilele pietei sunt cunoscute de catre participanti;

–         piete opace in care mecanismul de functionare este afectat, iar informatiile care ajung la participanti sunt reduse sau incorecte.

i)        avand in vedere capacitatea pietei de a reactiona la schimbarile din economie:

–         pietele fluide, in care agentii economici participanti se pot adapta la schimbarile intervenite;

–         pietele rigide, in care agentii economici participanti se adapteaza cu greu sau nu se pot adapta la schimbarile survenite.

j)        in functie de modul in care se respecta legislatia existenta, precum si a cutumelor si normelor de derulare a afacerilor:

–         cu concurenta loiala, in care derularea tranzactiilor are loc cu respectarea normelor legale;

–         cu concurenta neloiala, in care reglementarile legale sunt eludate.

k)      dupa rolul in care factorul timp este implicat:

–         piete la vedere, in care tranzactiile au loc in cel mult 48 de ore din momentul incheierii intelegerii cu privire la prêt, cantitate, conditii de livrare si plata;

–         piete la termen, in care derularea efectiva a tranzactiilor are loc la o data ulterioara incheierii intelegerii, data stabilita de comun acord intre partile contractante.

 

  1. 17.       Concurenţa. Definiţie. Clasificare.

 

Concurenta reprezinta un  comportament specific al agentilor economici producatori (vanzatori) care, pentru a-si atinge obiectivul de a atrage de partea lor cumparatorii, intra in raporturi de cooperare si confruntare.

Din aceasta defnitie se pot observa cateva elemente necesare intelegerii continutului concurentei:

–         este un comportament specific de confruntare, dar si de cooperare pentru a obtine diverse avantaje economice in raport cu ceilalti participanti, cum ar fi conditii mai bune de productie vanzare, etc

–         fiecare agent economic are propriul interes, dar pe ansamblul pietei se ajunge la o covergenta in care au de castigat agentii economici in general, acestia invatand printr-un procesc continuu sa-si imbunatateasca situatia;

–         premisa existentei concurentei este libertatea pretului.

Amploarea concurentei de la o tara la alta, depinde de numerosi factori si de diverse conditii:

–         numarul si talia vanzatorilor si cumparatorilor;

–         gradul de diferentiere a ofertei si cererii;

–         gradul de transparenta a pietei;

–         reglementarile privind intrarea/iesirea pe/de pe o anumita piata;

–         gradul de substituibilitate si complementaritate a bunurilor economice;

–         masura in care societatea, mediul economic, social, politic, cultural sunt capabile sa stimuleze inititiva, creativitatea, riscul, spiritul de competitie, de cooperare;

–         marimea veniturilor si mecanismele prin care acestea se obtin;

–         nivelul de dezvolare economica, cultural – spirituala si morala a membrilor societatii.

 

In masura in care concurenta este loiala, aceasta indeplineste mai multe functii:

–         stimuleaza progresul general, favorizand cresterea eficientei, a dezvoltarii de ansamblu a societatii;

–         diferentiaza agentii economici, favorizandu-i pe cei creativi si defavorizandu-i pe cei inactivi;

–         diversifica oferta, reduce costurile si preturile de vanzare.

 

 

 

 

18.  Indicatorii economici de rezultate. PIB, PIN, PNB.

 

Indicatorii macroeconomici de rezultate prezinta forme multiple de manifestare, fiind grupati dupa urmatoarele criterii:

v     In functie de marimea elementelor componente:

  • indicatori bruti:

–         produs intern brut;

–         produs national brut.

  • indicatori neti:

–         produs intern brut;

–         produs national net.

v     Dupa sfera de cuprindere:

  • Interni (venituri create in interiorul tarii, indiferent de nationalitatea agentilor economici): produs intern brut, produs national brut;
  • nationali (creati de agentii economici autohtoni indiferent de locul unde isi desfasoara activitatea): produs national brut, produs national net, venit national;

v     dupa modul de calcul:

  • exprimati in preturi curente de piata (preturi platite de consumatorii finali, cuprizand impozitele si taxele indirecte);
  • exprimati in preturi ale factorilor de productie (nu includ impozitele si taxele indirecte);

v     dupa modul de exprimare:

  • in termeni nominali (preturi curente umflate ca urmare a efectelor infratiei);
  • in termeni reali (in preturi constante, ale unei perioade de referinta).

 

Produsul intern brut ( PIB), care exprima valoare adaugata bruta curenta de piata a rezultatelor economice finale realizate de agentii economici rezidenti (autohtoni si straini), intr-o perioada determinata de timp, de regula un an.

Produsul intern net (PIN), reprezinta marimea valorii adaugate nete a acelorasi rezultate economice finale, ca si la PIB, obtinute de toti agentii economici interni, intr-o perioada delimitata de timp (de regula un an), din care se scade valoarea amortizarii.

Produsul national brut (PNB), exprima rezultatele economice finale obtinute de agentii economici autohtoni, intr-o perioada determinata de timp, de obicei un an.

Produsul national net (PNN), este valoarea adaugata neta a rezultatelor economice finale obtinute de agentii economici autohtoni, intr-o perioada determinata de timp, de obicei un an.

 

19.  Echilibru vs. Dezechilibru. Graficul presiune – absorbţie.

 

In stiintele naturii, echilibrul este definit ca acea stare macroscopica a sistemelor (corpurilor) materiale capabile de transformari, ce se formeaza sub actiunea reciproca a unor forte externe, respectiv interne, stare ce ramane invariabila in timp.

Dezechilibrul exprima pierderea echilibrului, adica acea stare a sistemelor materiale aflate pe punctul de a cadea, de a se prabusi.

In economie, echilibrul semnifica egalitatea a doua marimi masurabile interdependente.

Dezechilibrul economic inseamna inegalitatea celor doua marimi masurabile interdependente; este reversul starii de egalitate, de echilibru.

In econimia actuala, echilibrul economic semnifica acea stare spre care tinde piata bunurilor economice, piata monetara, a capitalurilor, piata muncii, precum si piata nationala in ansamblul sau, in sensul egalizarii cererii si ofertei, respectiv in cel al unei asemenea diferente dintre ele care sa nu depaseasca anumite limite considerate normale si care nu genereaza tensiuni sociale grave.

Dezechilibrul economic general caracterizeaza acea stare a unei economii care este marcata prin dereglarea raportului dintre cererea globala si oferta globala, dereglare insotita de decalaje importante ale agregatelor economice fata de punctul lor de echilibru.

 

20.  Probleme şi polictici macroeconomice.

 

O problema economica devine una macroeconomica atunci cand si acolo unde aceasta deriva din formarea si consolidarea unei anume economii (nationale); stimuleaza sau afecteaza realizarea intereselor generale ale agentilor si sectoarelor institutionale dintr-o tara; antreneaza masuri concentrate si actiuni convergente din partea participantilor in directia aducerii in limite normale de desfasurare a activitatilor.

Politica econimica consta din actiunea constienta a puterii publice, democratic coinstituita, care presupune definirea stiintifica a obiectivelor economice si sociale ale statului – natiune si punerea in opera a acestor obiective, pornind de la conditiile existente si folosirea unor mijloace si tehnici adecvate.

  • In raport cu obiectivele finale, politicile economice pot fi de: crestere, de dezvoltare durabila, de ocupare deplina,etc.
  • In functie de instrumentele folosite, se practica: politici cu instrumente indirecte (monetare, fiscale) si cu instrumente directe (preturi, subventii).
  • Dupa extensia in timp a obiectivelor : politici conjucturale, pe termen scurt, structurale, pe termen lung.
  • In functie de modul de influentare a participantilor la mecanismele pietei: politici restrictioniste, de incitare, de concentrare.
  • Dupa amploarea domeniului vizat si de instrumentele folosite: globale, sectoriale.
  • In raport de optica doctrinara a guvernantilor, exista politici econimice liberale sau neoliberale.

Politicile cererei agregate sunt bazate pe teoria cererii agregate si combina mai multe obiective si mai multe instrumente de analiza si gestiune guvernamentala.

Politicile ofertei agregate se fundamenteaza pe teoria ofertei agregate si agregheaza numeroase obiective si instrumente.

Politica bugetara reprezinta totalitatea masurilor, a actiunilor statului privind asigurarea veniturilor statului si organelor locale, a modului in care sunt acoperite cheltuielile publice ( invatamant, sanatate, cultura, aparare, administratie, etc) ca si pentru contracararea socurilor din economie.

Bugetul de stat reprezinta principalul instrument financiar al statului si se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt inscrise pe de o parte veniturile (provenite din impozite, taxe si resurse nefiscale), iar pe de alta parte cheltuielile publice.

Politica monetara reprezinta ansamblul masurilor si metodelor prin care autoritatile publice intervin in desfasurarea unor fenomene ca inflatie, crize economice, politica sociala etc.

Politica fiscala reprezinta totalitatea elementelor privind conceptia, masurile si actiunile statului privind impoitele si rolul lor in formarea veniturilor bugetare, tipurile de impozite, finantarea cheltuielilor publice si folosirea lor ca instrument de stimulare a cresterii economice.

Politica de mediu cuprinde ansamblul orientarilor principiilor si reglementarilor menite sa asigure dezvoltarea economico – sociala durabila, in stransa dependenta cu cerintele protectiei mediului

In relatiile economice cu alte tari, aici se includ si politica comerciala externa (comertul exterior) si politica de plati.

 

 

 

 

21.  Fluctuaţiile economice. Diversitatea ciclurilor economice (pe termen scurt, mediu, lung – grafic).

 

Fluctuatiile (dezechilibrele) ciclice, sunt legate de insusi mecanismul de functionare a economiei de piata. Asemenea fluctuatii sunt determinate de factori ce tin de functionarea activitatii economice, de interdependentele dintre partile sale, revenind cu o anumita regularitate sau frecventa inca de la inceputul secolului al XIX lea. In functie de tipul ciclului pot exista:

  • cicluri lungi;
  • cicluri decenale (medii);
  • cicluri scurte.

Ciclicitatea economica constituie o forma specifica de evolutie a activitatii economice, in care fazele de expansiune alterneaza cu cele de descrestere, stagnare si chiar regrese economice. Ciclicitatea este o forma de miscare fireasca, normala a activitatii economice si care conduce la concluzia implicita ca evolutia economiei nu este liniara, ci ondulatorie.

Prin ciclu economic se intelege alternanta fazelor de expansiune si a celor de contractie ale activitatilor economice de ansamblu, faze ce presupun o periodicitate, succesiune si o amplitudine relativ identice.

Diversitatea ciclurilor econom.

 

 

22.  Politici anticiclice.

 

a)      politici anticiclice care se bazeaza [e influentarea cererii globale sunt in esenta de inspiratie keynesiana si cuprin un ansamblu de mijloace si intrumente cum sunt : cheltuieli publice, sistemul de impozite si taxe, masa monetara si rata dobanzii.,

Aceste masuri pot fi grupate in 3 categorii:

 

  • politica cheltuielilor publice vizeaza majorarea in faza de recensiune a cheltuielilor de la bugetul de stat, marind astfel cererea globala si pe aceasta baza impulsionandu-se productia si trecerea la fza de expansiune
  • politica monetara si de credit are ca principale instrumente rata dobanzii, creditul si masa monetara.
  • Politica fiscala consta in utilizarea impozitelor si taxelor in scopuri anticiclice

b) politicile anticiclice bazate pe stimularea ofertei conform carora depasirea momentelor de criza sau a fazelor de recensiune (depresiune) se poate realiza prin determinarea (incitarea) producatorilor sa mareasca oferta globala.

 

 FRATII MEI..CE NU AM STIUT SAU NU AM GASIT IN MANUAL…NU AM GASIT…DAK VOI AVETI MATERIAL..COMPLETATI..EO ORICUM NU AM SA IMVAT CE IMI LIPSESTE..

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Lady GaGa!!!!!

iunie 1, 2009 at 8:23 am (de'ale mele...)

hai sa incep cu inceputu..nu stiu ce stie fiecare de Lady GaGa sau dak ati citit cate ceva despre ea…(eu am citit)..

Lady GaGa sau Stefani Germanotta s-a nascut de 20 martie 1986,a invatzat sa cante dupa ureche la pian la 4 ani, la 14 ani, canta in cluburi, iar la 17 ani a inceput sa joace in productii.

numele sau de „Lady GaGa”are o referinta  la o piesa a celor de la Queen „Radio GaGa”, acest nume fiind descoperit de la producatorul Rob Fusari, alaturi de care a compus primele sale piese.

pe la 19 ani aceasta  incheie un contract cu cei de la Interscope, aceasta fiind angajata ca compozitor urmand sa colaboreze cu Akon.Dupa ceva timp acesteia i s-a oferit un contract in parteneriat cu Kon Live, bineinteles dupa ce i s-a descoperit vocea de catre Akon.

In 2008, aceasta se muta la Los Angeles si lucreaza cu casa de discuri pt primul sau album „The Fame”. Acest album a fost lansat pe data de 1 sept 2008, iar single-ul „Just Dance” a urcat repede in topurile din lumea intreaga.

Mai nou..”Poker Face”, un alt single de-al Lady GaGa..face valva peste tot in lume si in cluburi.Dar bineinteles si la acest single..i-a cam trecut vremea..

pe data de 29.05, aceasta a scos un nou videoclip la single-ul „Paparazzi”..si la ceva timp de aparitie pe internet..deja a fost declarat videoclipul anului..

Mai!Va las sa va uitati la videoclip si sa imi spuneti parerea voastra!

Mie una imi place!!!E bestial!

http://www.profm.ro/lady-gaga/stiri-lady-gaga/genial-cel-mai-nou-videoclip-lady-gaga-paparazzi-4464646

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Next page »