Maryadelle's Blog

Sociologie..

iunie 2, 2009 at 11:02 am (Facultate)

1. Obiectul si definirea sociologiei.

 

Ca orice alta stiinta, sociologia a fost mai intai pregatita ca problematica si viziune in cercetarile filozofice. Dar spre deosebire de stiintele naturii, care si-au dobandi indepdendenta fata de filozofie mai devreme, sociologia si-a gasit mai greu calea catre obtinerea statutului de stiinta (spre jumatatea secolului al XIX-lea).

In domeniul sociologiei se poate vorbi de o anticiparea unor rezultate la nivelul cunoasterii comune. Oamenii simplii s-au referit, in formularea opiniilor lor, la notiuni precum grupul, multimea, poporul, familia, biserica, ordinea, regulile, cuplul, viata de familie, educatia,etc., notiuni care vor fi supuse ulterior unor prelucrari riguroase si unor scheme explicative in demersurile specifice stiintei sociologice.

 

1. Relatia sociologiei cu stiintele socio – umane.

 

Prin stiinte socio – umane intelegem acele discipline cu statut epistemologic propriu stiintelor care au ca obiect de cercetare societatea si omul.

 

a)      Sociologie si stiinta economica

 

stiinta economica studiaza, ca si sociologia, comportamentul uman (individual si de grup) in activitatea de alocare a resurselor limitate in vederea satisfacerii nevoilor nelimitate a societatii. Datorita faptului ca amandoua cerceteaa comportamentul uman se creeaza interferente care stau la baza unor discipline de granita (care pot fi socotite si ramuri ale sociologiei), precum si sociologia economica, sociologia comertului, sociologia muncii industriale.

 

b)      Sociologie si psihologie

 

psihologia cerceteaza fenomene interne, subiective, inobservabile, exprimate prin intermediul comportamentelor (activitatilor). Asadar, comportamentul, actele umane sunt numitorul comun al celor doua discipline pe care le comparam acum, cu diferenta ca sociologia este interesanta mai ales de comportamentul de grup. Ca domeniu interdisciplinar, psihologia sociala integreaza contributiile teoretice si metodologice ale psihologiei, sociologiei si ale altor stiinte, oferind stiintelor sociale modele de analiza si paradigme de interpretare fertilizate pentru acestea.

 

c)      Sociologie si antropologie

 

In ciuda porblematicii comune (studiul societatii omenesti), sociologia si antropologia sociala si culturala (etnologia) difera prin aria investigata. In timp ce etnologia studiaza societatile relativ omogene si reduse ca marine, considerate traditionale sau chiar primitive, lipsite de scriere, sociologia studiaza “societatile complexe, eterogene, considerate civilizate, industrializare, moderne”. In timp ce sociologia “alege ca metoda de lucru ancheta pe un esantion dintr-un ansamblu vast”, etnologia “permite operarea unor inventarieri descriptive complete ale culturilor de mici dimensiuni”.

 

d)      Sociologie si istorie.

 

 Istoria studiaza si ea comportamentul oamenilor in functionarea institutiilor, dar din perspectiva evolutiei lor in timp , in vreme ce sociologia este preocupata de comunitatile umane si institutiile sociale comtemporane cercetatorului.

 

1. Sociologie stiintifica si sociologia spontana.

 

Principalele limite ale sociologiei spontane sunt:

 

• Caracterul pasional, prin care intelegem faptul ca fiecare om are anumite interese, atractii si repulsii care pot vicia interpretarea unui fapt social;
• Caracterul iluzoriu, intelegand prin aceasta faptul ca fiecare om impartaseste iluziile grupului de apartenenta, iluzii care, in cunoastere, duc la anumite deformari neacceptate de omul de stiinta.
• Caracteriul contradictoriu. O contradictie frecventa in explicatiile rezultatelor obtinute de un popor de-a lungul timpului, care apare la nivelul simtului comun consta in presupunerea ca reusitele lui se datoreaza calitatilor acelui popor, in timp ce neimplinirile sunt puse pe seama intrigilor tesute in afara tarii.
• Caracterul limitat. La nivelul simtului comun, relatiile sociale sunt apreciate din perspectiva experientei limitate a persoanei care face aprecierile, ca si cum aceasta ar dispune de o cunoastere exhaustiva a realitatii sociale.

 

1. Caracteristicile sociologiei spontane.

 

Sociologia stiintifica. Ca stiinta factuala, si aici descoperim o prima caracteristica a acestei stiinte, sociologia isi asuma principiile (axiomele) fundamentele ale oricarei stiinte factuale, care sunt :

 

• realitatea lumii supuse, adica asumarea credintei ca fenomenele cercetare sunt legate unele de altele prin relatii de tip cauzal si deci este posibila explicarea stiintifica a fenomenelor si anticiparea starilor viitoare si
• convingerea ca lumea reala poate fi cercetata prin observatie stiintifica (care trebuie sa fie precisa, riguroasa, sistematica si obiectiva), comparabila cu observatia practicata in stiintele naturii.

O a doua caracteristica are in vedere functiile stiintei sociologice. Acestea sunt:

• Functia expozitiva, de descriere, de prezentare a faptelor si proceselor sociale;
• Functia explicativa, care consta in indicarea cauzelor care determina anumite efecte, a legii in raport de care fenomenul social supus explicatiei se arata ca o consecinta logica, a altor fenomene sociale aflate in raporturi de covarianta cu fenomenul supus explicatiei (de exemplu nivelul de bunastare si dimensiunea familiei);
• Functia de optimizare a vietii sociale, care presupune mai intai o dimensiune critica, constand in judecarea critica a societatii supuse cercetarii si propunerea de solutii pe care autoritatile ar trebui sa le aplice pentru ameliorarea starilor de lucruri.
• Functia aplicativa, care consta in utilizarea teoriilor sociologicin elaborarea politicilor sociale.

A treia caracteristica, consta in distinctia intre sociologia generala si ramurile aplicative ale sociologiei.

 

A patra caracteristica a sociologiei, apropiata de cea precedenta, se refera la orizontul de cuprindere a cercetarilor sociologie: orizontul teoretic si cel concret – empiric.

 

1. Premise filozofice ale gandirii sociologice.

 

 

1. Intemeietorii sociologiei (A. Comte, K. Marx, H. Spencer, E. Durkheim, M. Weber).

 

Numint initial stiinta pozitiva despre societate cu termenul introdus de Hobbes – fizica sociala, August Comte propune in cele din urma termenul de sociologie, care a sfarsit prin a se impune in nomenclatorul stiintelor. Analogia cu fizica se mentine insa, autorul impartind stiinta societatii in doua mari capitole : statistica sociala si dimanica sociala, prima ocupandu-se cu organizarea si functionarea societatii, cealalta studiind procesele de schimbare sociala.

De asemenea, ganditorul francez adera la modelul organicist, model cu traditie in istoria gandirii filozofice, de la Aristotel incepand, care se bazeaza pe paralelismul dintre ansamblul social si organizarea fiziologica. Dar in timp ce individul era comparat cu organul si societatea (statul, polisul) cu organismul, dela Comte, individul nu are realitate sociala, luat izolat este doar o abstractie, de aceea prima unitate sociala care justifica abalogia cu organul este familia.

Viziunea organicista a lui Comte un precursor al perspectivei functionaliste. Asa cum organele indeplineste in ansamblul organismului functii vitale in mentinerea echilibrului de ansamblu, la fel si unitatile sociale, institutiile mai ales, indeplinesc funtii care contrribuie la mentinerea echilibrului societatii.

Analizand realitatea sociala a sec al XIX-lea, Comte sesiseaza trecerea de la o societate militara si teocratica, la o societate industriala si stiintifica.

 

Herbert Spencer (1820 – 1903) este considerat primul mare sociolog britanic, intemeietor al paradigmei evolutioniste in sociologie. Multe din conceptele si modelele de cercetare sociologica pe care le-a propus sunt astazi bunuri de uz curent in sociologie, si putini din cei ce le intrebuinteaza astazi sunt constienti de paternitatea lor.

Spencer preia de la Comte distinctia intre statica si dinamica sociala precum si modelul organicist de societate, fiind considerat astazi adevarul intemeietor al perspectivei organiciste in sociologie. Corespunzator organelor proprii unui organism, in societate descoperim o serie de institurtii, precum familia, religia, educatia, statul si economia. Analizele efectuale de Spencer acestor institutii fac din acest autor un precursor al teoriei sistematice despre societate.

 

Karl Marx (1818 – 1923), desi nu s-a numit niciodata sociolog, el recunoscandu-se mai degraba ca economis, totusi analizele societatii si explicatiile date functionarii si dinamicii vietii sociale indreptatesc incadrarea lui in randul intemeietorilor sociologi si chiar a unei perspective actuale si astazi in sociologie – perspectiva conflictualista. Societatea este explicata prin intermediul unei grile interpretative deterministe, conform careia factorii in ultima instanta determinati in societate sunt factori economici (modul de productie al bunurilor necesare vietii) care se reflecta in procesele de stratificare sociala (structura sociala), care la randul lor determina viata politica si aparatul de stat, considerate de autor componente ale suprastructurii, alaturi de institutiile vietii religioase si culturale ale unei societati.

 

Max Weber (184 – 1920) nu a fost numai sociolog, ci si filozof (cu contributii insemnate in epistemologia stiintelor sociale), istoric si economist. Se afla in polemica atat cu Marx, in teoria asupra claselor sociale sau cea asupra determinismului social, cat si cu Durkheim si orice sociologie de inspiratie pozitivista care tind sa nege individul ca principiu al vietii sociale si care totodata interzic sociologiei apelul la metode de cercetare altele decat cele ce se regasesc si in stiintele naturii (observarea, experimentul, masurarea, etc). In conceptia lui Weber, cand sociologul aplica metoda comprehensiva nu mai considera fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare, a influentelor ce actioneaza asupra oamenilor. Weber nu substantializeaza societatea, cum face Durkheim, pentru a o ridica la randul de realitate superioara (traditia aristitelica), ci considera actiunea sociala ca produs al deciziilor luate de indivizi care dau ei insisi sens actiunii lor.

Analiza comprehensiva, considera Weber, trebuie intregita de analiza cauzala.

 

7. Orientări teoretice contemporane în sociologie: evoluţionismul, funcţionalismul, conflictualismul, interacţionalismul.